22 aprilie 2007
14 aprilie 2007
La cald [EN]
I’m drunk. And the paper’s drunk with me. I don’t know really much about my computer but this bastard’s always fuckin’ with my brains about this and that so I can’t really trust him on anything.
Didn’t really want to be drunk tonight, but hell, I warned you. Sometimes you laugh, sometimes you cry and many times you just make a fool out of yourself. And on that exact moments when you are least vulnerable (Friday 13 for an objective example), Fate just kicks you in the ass.
Today we lost two guys of our team. No forewran and no reason. Just like terrorist attacks. One phonecall that they were fired. Sad. Stupid. Just about when we are about to consolidate a real team here in the fuckin’ middle of nowhere. In Amenas. I thought this company is different thant the one I left. Is not. Terrorists win.
My thoughs are with the guys tomorrow at the meeting with the OPS Manager. May the Law be with them.
Goodnight adventure wherever you are... Bitch...
***
De fapt dupa publicarea articolului imi dau seama ca ziua de azi imi ofera mai mult cacat decat ma asteptatm. Dupa ce noaptea trecuta aparatul de aer conditionat s-a hotarat sa mearga numai pe 30 grde celsius si dupa ce in noaptea asta curentul electric din camera mea a intrat de tot in greva (probabil in solidaritate cu aparatul de aer conditionat), nu mai merge cu fontul normal pe blog! Asta e enervant dar ireparabil. Va rog scuzati discomfortul.
13 aprilie 2007
Fragment din Viata Reala [RO, EN]
...
In Amenas, Mourning
02 aprilie 2007
Doua aliante [RO]
Noi, care am fost bagati pe usa din dos de prietenii nostri Americanii. Cu conditia sa participam alaturi de ei la invazia Irakului. Cand s-a anuntat ca mergem la razboi, desi nu sunt un fan si nici macar indiferent la PCR-FSN-FDSN-PDSR-PSD am crezut ca am inteles motivul pentru care am mers la razboi la Irak prin desert si soare. Irakul avea de platit inapoi la Romania o datorie mai mare decat orice cosmar de imprumut Romaniei a lui FMI. Si cum Americanii se duceau sa ocupe Irakul si cum toata lumea ii cunoaste pe prietenii nostri Americani ca fiind hapsani, trebuia sa fim acolo ca sa ne asiguram ca imprumutul e platit inapoi. In petrol macar daca nu in dolari sau euro, sau si mai bine in lei. Asta a fost si pana la proba contrarie singurul lucru bun facut pe care i-l atribui lui Bombonel. Pana azi, cand am citit ca cineva zice ca imprumuturile alea au fost sterse. Sa ma lamureasca si pe mine cineva ca acuma chiar ca sunt confuz. Da’ banii? Banii ii mai vedem inapoi?
Prin baza azi era un tip care era englez. Mi-am dat seama imediat cand am citit ce scria pe tricoul lui: “Two World Wars, One World Cup” – doua razboaie mondiale, o cupa monidala. Mda, domne’! Frumos spus, n-am ce zice. Au de ce sa fie mandri. Nu ca ar fi mai tari ca Brazilia la fotbal, dar la chestiuni militare n-ai ce sa zici. Au castigat doua razboaie mondiale. Cu pretul pierderii coloniilor si cu datorii pana mai deunazi. Dar au castigat. Noi am castigat doar turul. Ca de obicei. In retur, ne-a furat arbitrul. Ce daca am ajuns pana la portile Berlinului curatand calea pentru triumfatoarea armata Sovietica? Ne-am jucat cu Germanii la inceput? Ne-am jucat. Deci, ciocu’ mic si petrolul directia est. Parca unele tari ca Ungaria, Italia si mai sunt cateva exemple pe care nu mi le mai aduc aminte acuma au ajuns mai bine ca Romania din meciul asta. Deci unde e spilul? Sa ma lamureasca si pe mine cineva ca m-am confuzat de-a binelea.
Adevarul este ca noi Romanii avem aceleasi deprinderi cand vine vorba de loialitate comparabile cu deprinderile unei curve. Mai sunt vreo doi care tot tipa ca sa ne respectam loialitatile si cuvantul dat dar pe primul l-au impuscat unii dintre care au ajuns altii la putere. Pe care i-am impuscat din nou. Si pe al doilea vrem sa il dam jos ca are gura prea mare. Si acum, ne-am gandit noi ca da bine la opinia publica sa retragem trupele din Irak. Pana la Craciun sa manance si gura soldatului roman profesionist si voluntar ceva carne de porc ca acolo nu se gaseste la alimentara.
Nene, Romanu vrea sa castige si el ceva, un meci, un razboi ceva. Zic eu. Cel putin eu. Ca desi nu am cerut mi s-a pus in memorie istoria tarii asteia deci sunt obligat sa mi-o insusesc. La meciuri nu suntem prea buni, dar daca s-ar putea nu am mai putea sta nitel acolo, sa zicem vre-un an jumate pana pleaca americanii si dupa aia venim si noi acasa ca un fel de invingatori cu coada pe sus? Ca tot au zis ca vor Americanii sa se retraga intr-un an jumate. N-ar fi misto sa fim si noi smecheri odata in loc de curve?
Stiu ca nu e un razboi corect. Ca nu e frumos sa te duci si sa ocupi asa pe nespusa masa tara cuiva. Raul e deja facut. Am fost acolo si asta nu are nici o scuza decat ca am vrut sa ne asiguram ca datoriile sunt platite pana la ultimul leut. Si ca intram in NATO. Accept scuzele. NATO e mort. Unii zic ca si datoriile s-au dus in aceeasi zona eterica cu tezaurul. Dar, daca se poate, va rugam frumos domnule Prim Ministru – se poate sa castigam si noi un meci, un razboi ceva?
Europa nu mai e in NATO. Germanii asigura conducerea misiunii ONU din fasia intre Israel si Liban. Ha! Se pare ca uneori chiar nu poti scapa de istorie. Se zice ca in Liban sunt cele mai frumoase femei din lume. Se zice din asa de multe surse diferite ca trebuie sa fie adevarat. Cine poate sa fie asa de hain incat sa bombardeze cele mai frumoase femei din lume? Singurii prieteni pe care Americanii au reusit sa si-i mai pastreze. Evreii. Ma rog, cine se aseamana se aduna zice un vechi proverb Romanesc cu conotatii internationale. Evreii, care au mitraliat cu avioanele militare o nava Germana care patrula in apele internationale. Si dupa care au zis ca Germanii au inceput primii. Germanii au zis ca nu. Eu ii cred. Din doua motive. Acuma evreii au si ei jucarii meseriase cu care se pot ratoi la germani si in al doilea rand, daca Germanii trageau asupra avioanelor israeliene, nu mai era nimeni sa povesteasca povestea. Germanii nu gresesc. Dar nu au fost de acord cu razboiul din Irak chiar de la inceput si acum noi suntem in impas. Trebuie sa intelegem ca suntem cu picioarele in doua luntri. Dar noi cu care votam? NATO e mort, traiasca Uniunea Europeana!
Si totusi nu se poate domnule Prim Ministru sa ne lasati sa castigam si noi (chiar daca facem figuratie) un table, un poker sau macar un razboi, ceva?
***
Textul de mai sus l-am pus comentariu pe HotNews. Nu a avut nici un efect. Alianta D.A. s-a curatat oficial azi. A anuntat tovarasul Prim Ministru. Ma gandesc cum sa fac sa nu mai enervez cu politica. Eventual daca tampenia din politica romaneasca poate sa imi aduca ceva $, ar fi si mai bine.
Intre timp...
(continuarea este articolul O mana pe tragaci si alta pe volan)
© 2007, Serban Alexandriuc
-------
Update 10-Aprilie-2007: "Referitor la problema prezentei trupelor romanesti in Irak, ministrul Apararii (n.a. Teodor Melescanu) a declarat ca retragerea militarilor romani va avea loc numai dupa negocieri cu aliatii, indiferent de pozitia guvernului roman. "
Asa mai venim de acasa.
O mana pe tragaci si alta pe volan [RO]
Nu ca populatia n-ar vrea. Algeria este o republica democratica (mai spre comunista asa, dar merge) si se pare ca si populatia e de acord cu asta. N-au fost de acord mercenarii care s-au intors din Afganistan. Din razboiul contra Uniunii Sovietice. Care nu stiau sa faca altceva decat sa lupte si au fost probabil luati de fraieri de niste smhecheri care sub campania de marketing ca vor republica islamica au declansat un razboi sangeros si de doua ori mai lung ca al doilea razboi modial. Cu guvernul. Si populatia. In care au macelarit sate intregi cu femei si copii si batrani. Pentru ca populatia nu vroia. Si nici guvernul. Iar tara nu are asa de multi oameni incat sa tina sub control o arie cam cat europa de vest. Sahara.
De doi ani se zice ca e pace. Mici incidente ici si colo. Presedintele, un tip dintr-o bucata si de unul singur a reusit sa faca pace. Iar acum presedintele este bolnav si se zice ca e pe moarte. Si lupta pentru putere a inceput din nou. In nord. Cu alte reclame. Si alte sponsorizari. Dar in Sahara n-au sanse. Prea mult petrol, prea multi bani si o gramada de armata. Pentru expati. Oriunde mergem suntem insotiti de escorta armata. Dintr-astia, asa, ca la noi. Mai de la tara, mai slabi cu ingerul. Numai ca nu sunt platiti asa de bine ca voluntarii din Irak. Si nici imbracati in camuflaj de desert. Uniforma e verde. Cam ca la noi.
Ce a ramas in Sahara la moda este furtul de masini. De teren. Dar nu asa ca la noi cu speraclu din parcare, ci cu AK-47 si din mers. Metoda este simpla: vine o masina suparat de tare din spate si face semn soferului sa opreasca. Face semn cu mitraliera. Nu stiu cum dracu se intampla ca de fiecare data astia cu mitralierele nimeresc masini fara escorta. Care deci nu au cum sa le faca semn inapoi la “teroristi”. Numai expatii beneficiaza de escorta armata.
Asa ca, dupa cum zice si in regulamentul nostru, in cazul in care ti se face semn cu mitraliera sa opresti, trebuie sa opresti, sa nu te uiti la fata mitraliorilor, sa le dai tot ce vor (si de obicei vor totul) si sa-i bagi in p... masii cand te lasa amanet in mijlocul desertului. Pentru ca de fiecare data cand s-a intamplat, “teroristii” nu au omorat pe nimeni. Au luat frumusete de Toyota de teren, i-au lasat pe omuleti pe jos in mijlocul strazii si s-au carat. De 11 ori.
Politia nix, armata nix. Astia de la noi nu mai stiau ce sa faca. Deja s-au invatat cu situatia. Cand ieseai din zona de protectie de 15 km raza in jurul bazei, si nu aveai agenti de circulatie inarmati cu mitraliere erai expus sa te intorci pe jos sau sa faci autostopul.
Chestia asta pentru mine cel putin era destul de alarmanta. Chiar daca nu s-a intamplat sa omoare pe nimeni, nu era deloc placut sa iti faca cineva semne de la celalalt capat al gurei de foc al unui AK-47. Deloc placut. Tot timpul am avut escorta, dar la cat de jalnic arata baietii, nu prea imi era la indemana sa ne batem cu teroristii. Asa ca a trebuit sa meditez profund asupra acestui subiect ceea ce am si facut.
In urma meditatiei si ca un adevarat Sherlock Holmes am descoperit doua lucruri evidente. Unu – niciodata nimeni nu a fost omorat. Doi – niciodata nu au atacat din greseala o escorta armata. Pe baza chestiilor astora doua as putea sa pariez pe o intalnire de gradul zero cu un AK-47 ca “teroristii” ori sunt soldati, ori au fost soldati dar cu siguranta au legatura cu armata care pazeste provincia. Tot ce e posibil sa stie cand si pe unde sunt convoaiele cu escorta. As plusa si as zice ca mai e cineva implicat si de la noi dintre bastinasii care asigura securitatea bazei. Pentru ca altfel “teroristii” nu ar avea de unde sa cunoasca politica de “riposta zero”. Si programul convoaielor ne-escortate. Hmm... ceva e putred in Sahara.
Deunazi ziceam ca prea putine lucruri reusesc sa ma impresioneze. Cand soferul nostru in timp ce veneam de la o sonda ne zice asa, intr-o doara, ca i-au prins pe “teroristii” care ciordeau masini din mers cu mitraliera in loc de speraclu, nu am fost impresionat deloc. Ba mai mult am avut o satisfactie ‘telectuala cand ne-a anuntat cu un aer de cunoscator de stiri de babe ca in afacerea cu masini era implicat un tip de la firma care ne vindea masini si care le facea sa dispara intr-o ora dupa ce erau recoltate din mers. Si niscai militari sau fosti militari – prezentatorul nostru de stiri nu stia prea sigur. (V-am spus eu!). Si unu’ de la noi dintre aia care asigurau “securitatea bazei”. V-AM SPUS EU!
Stau uneori asa prostit si ma mir cat de destept pot sa fiu. Uneori.
Greseala retelei – ultimul atac a fost in raza de protectie de 15 km in jurul bazei. Considerata sigura. In zona sigura, expatii nu au nevoie de escorta militara. Niste stabi s-au crizat. Interogatoriul a fost scurt si probabil aici nimeni nu acuza politia de brutalitate. Morala – pacat ca prostia nu doare. Nu (mai) exista teroristi in zona. Traiasca Politia Algeriana! Q.E.D.
© 2007, Serban Alexandriuc