O seara de betie [RO]

Uneori omul mai are nevoie sa se imbete. De-a binelea. Asta e prima data cand ma imbat de cand am ajuns (din nou) in Algeria. Am incercat de ziua mea, dar n-am avut decat palinca si un rus. Rusul s-a declarat incantat de palinca dar cand am trecut pe bere ca nu mai puteam, s-a dus sa se culce probabil dezamagit ca nu mai are cu cine sa bea palinca. Am mai incercat dupa aia cu un scotian care bea mai mult ca mine, dar suntem din lumi diferite. Eu sunt prea emotional si el este prea politicos. Nu merge.

Cea mai buna bauta este aia cu prietenii tai din facultate, cand te duci fara nefeste la crasma unde iti canta lautarii. Dar aici din pacate nu avem nici nefeste nici crasme si nici lautari. Asa ca nu raman decat cu visul de azi de la pranz cand mancam ciocolata cu jeleu de banane. Dar nu dintr-ala mat, ciocolata cu jeleu adevarat si proaspat de banane, tranparent si fraged la 50 de bani bucata.

Se zice ca la barbati nu e bine sa le fie pofta ca li se umfla coaiele. Si atunci nimeni nu stie ce nenorocire poate sa se intample. Nu vreau sa risc, asa ca am facut un calcul simplu si am ajuns la concluzia ca daca as cere sa-mi trimita un pachet cu un kil de bomboane de ciocolata cu jeleu de banane adevarat (nu dintr-ala mat) prin DHL m-ar costa asa de mult incat nu numai ca mi-as readuce coaiele la diametrul normal, dar probabil as injumatati diametrul. Ceea ce nu-mi convine.

Asa, ca intr-o buna seara (aceeasi cu visul de la pranz, adica azi) am decis sa beau ca sa uit, ca de aia se zice ca beau oamenii. Am vrut sa beau cu pritetenii, dar prietenii nu erau disponibili, dintr-un motiv foarte simplu: ar fi costat mult prea mult taxiul din Bucuresti pana in In Amenas. Deci m-am hotarat dupa lungi deliberari sa dau gata cealalta jumatate de uischi Jack Daniels cu gust de apa de colonie care am luat-o de la seful taberei (Camp Boss), de ziua mea cand dupa rus nu am mai avut cu cine beau si asa ca am baut cu scotianul pana dimineata.

Pe care l-am baut.

Am pus prima jumatate de bere in pahar, si am inceput sa transcriu inceputul povestirii SF pe care am baut-o. Prima povestire pe care o scriu si care sper ca pe parcurs ce scriu sa se transforme intr-un roman SF si dupa ce il scriu, pe care l-am baut, sper sa se transforme in $. Inshallah.

Dupa ce am terminat a doua jumatate de bere din pahar, am scris in continuare, dar m-am enervat ca nu mai nimerem chiar ase de bine tastele si am incept sa fac grseli de scriere. Dar totusi am turnat a doua prima jumatate de bere in pahar cu promisiunea solemna ca atunci cand se trmina berea termin uichiul cu gust de apa de colonie.

Pe la prima jumatate al celei de a treia beri, am terminat de transcris inceputul povestirii care (sper) va deveni roman si am decis ca trebuie sa continui cu scrisul. Pentru ca altfel as ajunge in situatia periculoasa sa vreau sa scriu si nu mai am ce transcrie de pe hartie. Am uitat sa precizez ca gandesc mai bine pe hartie decat pe butoane. Scuzati cagofonia. Asa ca am mai scris o parte pe hartie pe care urmeaza sa o transcriu candva. Pe care am baut-o.

Pe la a doua jumatate de la a treia bere, pe care am baut-o, m descoperit o sticla de suc pe care un spiridus o lasa in fiecare zi in camera la mine asa ca am adunat vreo 6 sticle de feluri diferite: visine, portocale, lamaie, capsuni. E-uri. Dar oricum, imbunatateste gustul unui uischi de calitate si doisprezece ani de invechire cum e Jack daca combini doua bucati suc artificial de portocale si o bucata Jack de doisprezece ani contrafacut.

Pe care l-am baut.

Dar nu tot si nu inca. De fapt cand m-am apucat sa scriu bucata asta din jurnal, aveam in minte o tema cu totul diferita. Care de la fotoliu pana la calculator s-a trasformat din contrastul Romania:Epoca Comunista-Epoca Postdecembrista in ce bine e sa bei cu prietenii fara nefeste cu lautari pana la teoria chibritului.

Pe care l-am baut.

***

Sunt un tip ciudat. Jur. Nu pot sa ma lipesc de doctrine ceea ce uneori e nasol. De exeplu nu nu m-am putut lipi de doctrina religioasa. Nu ca n-am incercat. Am citit biblia. Si dupa aia, am decis ca nu am cum sa fiu religios. Am vrut sa fiu socialist, dar dupa aia am citit manifestul comunist si am decis ca au o greseala fundamentala de logica deci, imposibil de urmat. Am vrut sa cred in ozn-uri si in extaterestri si am citit o gramada de carti cand eram mic. Si m-am convis ca sunt vrajeala. La final am vrut doar sa fiu un cetatean interesat de politica. Si de atunci citesc ziare.

Pe care le-am baut.

Am strans o colectie de melodii care de-a lungul diferitelor regime politice au incantat multimea de oameni. Ca sa vad si eu care ma incanta pe mine. Am crezut ca asta e o solutie usoara sa ies din impas si sa ma hotarasc si eu odata cu ce doctrina sa ma aliez. Nici vorba. Imi plac toate. Melodii comuniste, melodii naziste din al doilea razboi mondial, imnul americii, trei culori, melodiile armatei rosii. Toate.

Si totusi, am ajuns la o intrbare existentiala. Cum se poate sa imi placa “Utecistii de azi, comunistii de maine” si in acelasi timp “Doamne, Vin-o Doamne” a lui Valeriu Sterian??? Si asa m-am pornit din fotoliu sa scriu si eu ceva. Am raspuns la intrebarea de mai sus? Nu stiu. Am o banuaiala.

***

Nu conteaza in ce sistem traiesti, comunist, democratie, dictatura, etc. Oamenii sunt aceiasi peste tot si toti au aceleasi nevoi si deci se vor comporta astfel incat sa-si satisfaca nevoile. Un sistem sau altul nu reprezinta nici mai mult nici mai putin decat regulile de joc. Care se schimba,

Dar oamenii, raman oameni. Deci vor juca cat de bine pot indiferent de reguli. Mie imi plac si melodiile comuniste si melodiile post-comuniste. Primele pentru ca imi aduc aminte de cand eram copil si imi dau un sentiment de apartenenta la un grup pe care nu l-am mai simtit dupa ’89. Imi dau sentimentul ca sunt ROMAN.

ROMAN care plecat fiind pe meleaguri straine prin deserturi si soare, mai are cateva mici lucruri care sa ii aduca aminte de unde a plecat: un steag, un rest pe un fund de sticla de palinca si niste melodii mai batrane de 20 de ani. Si nici macar un coltz de ciocolata cu jeleu de banane de 50 de bani.

Pe care le-am baut impreuna cu batalioanele ROMANE care treceau Carpatii.


Tocmai am schimbat E-urile ca se terminara portocalele. Asa ca am trecut pe capsuni. Sa ne intoarcem la Vali Sterian si la melodia celebra “Doamne, Vino Doamne”. Superba melodie. De ce? Pentru ca marcheaza tinerismul meu. Si odata cu el noile reguli care mi-au dat mie, familiei si prietenilor mei un alt stil de viata. Un stil de viata plin de produse. Pentru ca pe astea le apreciez in primul rand. Pentru ca sunt om si am nevoi pentru care sunt gata sa lupt.

Si totusi este o balada trista si foarte reala despre niste oameni inconstienti care s-au pus in fata gloantelor. Fara sa cunoasca rezultatul. Fara sa cunoasca realitatea. S-au bagat in fata gloantelor cu setea oamenilor care vor altceva. Si pentru ca ei au murit, noi am obtinut altceva. Dar ei nu stiu ce am obtinut. Ei nu stiu si nu au nevoie sa site despre E-uri, despre incalzirea globala, despre razboaiele din Irak, despre dictatura parlamentara din ROMANIA si tot rahatul din jurul nostru. Ei sunt eroi si deci sunt morti.

“Bucuresti. Revoluatia ROMANILOR a invins. Dupa 25 de ani de teroare, dictatura Ceausescu a fost rasturnata. ROMANIA a redevenit “libera”.” (Vali Sterian)

Respekta Vali Sterian. Respekta inconstientilor care v-ati curatat cu ocazia revolutiei ca familiile voastre si odata cu ele toti ROMANII sa traiasca mai bine. Sunteti eroi adevrati.

***

Exista niste oameni in ROMANIA care fac regulile. Care cunosc regulile si care joaca pentru ei. Nu trebuie sa dau nume. Ii cunoastem toti. De 17 ani ne fut.

Pe care as fi vrut sa-i beau dar mi-e prea greata. Si oricum m-ar durea capul in fiecare dimineata.

Mai sunt 2 x 4 ani pana cand dictatura parlamentarilor jegosi si porci ajunge din urma dictatura lui Ceausescu. ROMANIA a redevenit libera?

Mi-e sila ca trebuie sa scriu despre politica in jurnalul meu, o sila pana in amigdale. Cand esti prin deserturi si soare iti mai ramane internetul si presa. Si un alt azimut. It ramane sa vezi ROMANIA prin ce zice presa corupta si platita de labagii. Imi vine sa nu mai fiu ROMAN. Dar sunt! Si ma doare.

***

Noapte buna aventura.

___
(C) 2007, Serban Alexandriuc
In Amenas, ALGERIA



.