Vacaroiu presedinte? Ma duc sa ma imbat.
(comentariu de pe HotNews)
22 aprilie 2007
14 aprilie 2007
La cald [EN]
I’m drunk. And the paper’s drunk with me. I don’t know really much about my computer but this bastard’s always fuckin’ with my brains about this and that so I can’t really trust him on anything.
Didn’t really want to be drunk tonight, but hell, I warned you. Sometimes you laugh, sometimes you cry and many times you just make a fool out of yourself. And on that exact moments when you are least vulnerable (Friday 13 for an objective example), Fate just kicks you in the ass.
Today we lost two guys of our team. No forewran and no reason. Just like terrorist attacks. One phonecall that they were fired. Sad. Stupid. Just about when we are about to consolidate a real team here in the fuckin’ middle of nowhere. In Amenas. I thought this company is different thant the one I left. Is not. Terrorists win.
My thoughs are with the guys tomorrow at the meeting with the OPS Manager. May the Law be with them.
Goodnight adventure wherever you are... Bitch...
***
De fapt dupa publicarea articolului imi dau seama ca ziua de azi imi ofera mai mult cacat decat ma asteptatm. Dupa ce noaptea trecuta aparatul de aer conditionat s-a hotarat sa mearga numai pe 30 grde celsius si dupa ce in noaptea asta curentul electric din camera mea a intrat de tot in greva (probabil in solidaritate cu aparatul de aer conditionat), nu mai merge cu fontul normal pe blog! Asta e enervant dar ireparabil. Va rog scuzati discomfortul.
13 aprilie 2007
Fragment din Viata Reala [RO, EN]
***
Uneori radem, alteori plangem, uneori vrem sa parem seriosi dar de cele mai multe ori ne prostim. De cateva ori soarta ne da peste bot si ne aduce cu picioarele pe pamant. Pentru cei norocosi. Pe cei mai putin norocosi ii aduce cu picioarele sub pamant. Va rog, 10 randuri de reculegere pentru cei care au murit in atentatele recente din Alger. Mai putin atentatorii. Pe aia ii bag in pizda masii si pe tot neamul, prietenii si sefii lor si dati-mi careva niste injuraturi serioase romanesti inainte de reculgere. Tui gatu’ masii de religie.
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
Odata cu reintoarcerea terorismului in Algeria am inceput si eu sa ma gandesc serios la pozitia geografica a carierei mele. La o ora dupa atentate am primit pe mail “blocada totala”. Nimeni nu mai avea voie sa paraseasca pozitia. Azi e mai relaxare dar a ramas blocada pe Alger. Nu stiu cum suna pentru unii dar pentru mine a sunat al dracului de serios. Ma mai prostesc eu de multe ori, dar soarta mi-a dat peste bot alaltaieri. Am reactionat in stilul tipic. Atunci cand vad oameni panicati, reusesc sa imi ridic moralul si sa le ridic si lor moralul. Problema e cand nu e nimeni in jur mai panicat ca mine – de exemplu cand zbor cu avionul. Urasc zborul ...
***
me:
dude, where are you?
superman:
hassi
what abt u?
me:
in amenas
you know about those bombs eh?
you have to be in shop right?
superman:
yah
me:
that's why you didn't answer
superman:
yup
lunch actually
u broken out?
me:
not yet dude.... pfff
I am going to this job which will be "unofficial"
superman:
how many weeks have u been here in ur
me:
because they don't got a GFE for my break out
fsm promised if the guys say go after this job i will take controls with him and only after this i can be promoted, but i will still owe him an official field break out
7 already and still coutning
superman:
k
me:
what about you?
superman:
arrived a week ago
me:
broken out?
superman:
nopes
me:
soon?
superman:
ha ha.. inshallah
me:
good luck, i seem to be out of it
what about the bombings in algiers
superman:
well coming from a country which has kashmir.. i hardly am affected
me:
i am seriosly thinking about this situation
superman:
ideally it shows the that the terroists are pretty much interested in letting the ppl knw that they mean to stay n grow
and when they want to do business we will be hit..
me:
what do you mean when they want to do business?
superman:
bomb the oil fields.. the govt looses more than half of it's money
me:
i see
good thinking
but they don't have the capability of provoking extensive damage
so it's just a matter of time untill they will realize that they only need to drive all expats and intl companies out
then, the rabbit get's fucked
superman:
well.. consider this - even if intl ppl r out all they need to do is spread terror in south . result ~ military is diluted in north + the govt still makes less money as algeria
me:
what would they have to gain out of weakening govt and hencemaking the contry poorer? don't they want to take control of the power?
superman:
they want to over throw the govt - something like iranian revolution
they actually won an election in 90's
but the military annuled it
and u shudnt forget .. it's nowa member of al-qaeda
me:
i know dude!
that's why I started thinking...
it's becomnig dangerous
it's just a matter of time until the oilfields in south are hit
or an outbound plane is blown to pieces...
superman:
well the day it does.. i leave... pretty simple
me:
i don't think i want to see that day...
superman:
lets see...
me:
k, dude. cheers
superman:
bye
***
Daca stau si ma gandesc bine, mai cedez cate un pic din naduful meu pe viata reala. Poate nu bate filmele de cele mai multe ori, dar si cand bate...
(C) Serban Alexandriuc
In Amenas, MourningAlgeria
In Amenas, Mourning
02 aprilie 2007
Doua aliante [RO]
NATO e mort. Nu pot sa spun “traiasca NATO” ca nu mai e altul sa-l inlocuiasca. Ei l-au facut ei l-au omorat. Americanii. E trist si in acelasi timp frustrant ca am intrat si noi intr-o mare putere militara (si as putea sa spun aia corecta da data asta) la spartul targului. Cine e orb sa vada - cine vede sa ramana ignorant. Odata cu invazia SUA in Irak, NATO a inceput sa moara. O moarte sigura, ca cea a unui bolnav de cancer. Aliatii au inceput sa aiba puncte de vedere divergente privind afacerile militare. Germania si Franta au fost primele. Acum si Romania.
Noi, care am fost bagati pe usa din dos de prietenii nostri Americanii. Cu conditia sa participam alaturi de ei la invazia Irakului. Cand s-a anuntat ca mergem la razboi, desi nu sunt un fan si nici macar indiferent la PCR-FSN-FDSN-PDSR-PSD am crezut ca am inteles motivul pentru care am mers la razboi la Irak prin desert si soare. Irakul avea de platit inapoi la Romania o datorie mai mare decat orice cosmar de imprumut Romaniei a lui FMI. Si cum Americanii se duceau sa ocupe Irakul si cum toata lumea ii cunoaste pe prietenii nostri Americani ca fiind hapsani, trebuia sa fim acolo ca sa ne asiguram ca imprumutul e platit inapoi. In petrol macar daca nu in dolari sau euro, sau si mai bine in lei. Asta a fost si pana la proba contrarie singurul lucru bun facut pe care i-l atribui lui Bombonel. Pana azi, cand am citit ca cineva zice ca imprumuturile alea au fost sterse. Sa ma lamureasca si pe mine cineva ca acuma chiar ca sunt confuz. Da’ banii? Banii ii mai vedem inapoi?
Prin baza azi era un tip care era englez. Mi-am dat seama imediat cand am citit ce scria pe tricoul lui: “Two World Wars, One World Cup” – doua razboaie mondiale, o cupa monidala. Mda, domne’! Frumos spus, n-am ce zice. Au de ce sa fie mandri. Nu ca ar fi mai tari ca Brazilia la fotbal, dar la chestiuni militare n-ai ce sa zici. Au castigat doua razboaie mondiale. Cu pretul pierderii coloniilor si cu datorii pana mai deunazi. Dar au castigat. Noi am castigat doar turul. Ca de obicei. In retur, ne-a furat arbitrul. Ce daca am ajuns pana la portile Berlinului curatand calea pentru triumfatoarea armata Sovietica? Ne-am jucat cu Germanii la inceput? Ne-am jucat. Deci, ciocu’ mic si petrolul directia est. Parca unele tari ca Ungaria, Italia si mai sunt cateva exemple pe care nu mi le mai aduc aminte acuma au ajuns mai bine ca Romania din meciul asta. Deci unde e spilul? Sa ma lamureasca si pe mine cineva ca m-am confuzat de-a binelea.
Adevarul este ca noi Romanii avem aceleasi deprinderi cand vine vorba de loialitate comparabile cu deprinderile unei curve. Mai sunt vreo doi care tot tipa ca sa ne respectam loialitatile si cuvantul dat dar pe primul l-au impuscat unii dintre care au ajuns altii la putere. Pe care i-am impuscat din nou. Si pe al doilea vrem sa il dam jos ca are gura prea mare. Si acum, ne-am gandit noi ca da bine la opinia publica sa retragem trupele din Irak. Pana la Craciun sa manance si gura soldatului roman profesionist si voluntar ceva carne de porc ca acolo nu se gaseste la alimentara.
Nene, Romanu vrea sa castige si el ceva, un meci, un razboi ceva. Zic eu. Cel putin eu. Ca desi nu am cerut mi s-a pus in memorie istoria tarii asteia deci sunt obligat sa mi-o insusesc. La meciuri nu suntem prea buni, dar daca s-ar putea nu am mai putea sta nitel acolo, sa zicem vre-un an jumate pana pleaca americanii si dupa aia venim si noi acasa ca un fel de invingatori cu coada pe sus? Ca tot au zis ca vor Americanii sa se retraga intr-un an jumate. N-ar fi misto sa fim si noi smecheri odata in loc de curve?
Stiu ca nu e un razboi corect. Ca nu e frumos sa te duci si sa ocupi asa pe nespusa masa tara cuiva. Raul e deja facut. Am fost acolo si asta nu are nici o scuza decat ca am vrut sa ne asiguram ca datoriile sunt platite pana la ultimul leut. Si ca intram in NATO. Accept scuzele. NATO e mort. Unii zic ca si datoriile s-au dus in aceeasi zona eterica cu tezaurul. Dar, daca se poate, va rugam frumos domnule Prim Ministru – se poate sa castigam si noi un meci, un razboi ceva?
Europa nu mai e in NATO. Germanii asigura conducerea misiunii ONU din fasia intre Israel si Liban. Ha! Se pare ca uneori chiar nu poti scapa de istorie. Se zice ca in Liban sunt cele mai frumoase femei din lume. Se zice din asa de multe surse diferite ca trebuie sa fie adevarat. Cine poate sa fie asa de hain incat sa bombardeze cele mai frumoase femei din lume? Singurii prieteni pe care Americanii au reusit sa si-i mai pastreze. Evreii. Ma rog, cine se aseamana se aduna zice un vechi proverb Romanesc cu conotatii internationale. Evreii, care au mitraliat cu avioanele militare o nava Germana care patrula in apele internationale. Si dupa care au zis ca Germanii au inceput primii. Germanii au zis ca nu. Eu ii cred. Din doua motive. Acuma evreii au si ei jucarii meseriase cu care se pot ratoi la germani si in al doilea rand, daca Germanii trageau asupra avioanelor israeliene, nu mai era nimeni sa povesteasca povestea. Germanii nu gresesc. Dar nu au fost de acord cu razboiul din Irak chiar de la inceput si acum noi suntem in impas. Trebuie sa intelegem ca suntem cu picioarele in doua luntri. Dar noi cu care votam? NATO e mort, traiasca Uniunea Europeana!
Si totusi nu se poate domnule Prim Ministru sa ne lasati sa castigam si noi (chiar daca facem figuratie) un table, un poker sau macar un razboi, ceva?
***
Textul de mai sus l-am pus comentariu pe HotNews. Nu a avut nici un efect. Alianta D.A. s-a curatat oficial azi. A anuntat tovarasul Prim Ministru. Ma gandesc cum sa fac sa nu mai enervez cu politica. Eventual daca tampenia din politica romaneasca poate sa imi aduca ceva $, ar fi si mai bine.
Intre timp...
(continuarea este articolul O mana pe tragaci si alta pe volan)
© 2007, Serban Alexandriuc
-------
Update 10-Aprilie-2007: "Referitor la problema prezentei trupelor romanesti in Irak, ministrul Apararii (n.a. Teodor Melescanu) a declarat ca retragerea militarilor romani va avea loc numai dupa negocieri cu aliatii, indiferent de pozitia guvernului roman. "
Asa mai venim de acasa.
Noi, care am fost bagati pe usa din dos de prietenii nostri Americanii. Cu conditia sa participam alaturi de ei la invazia Irakului. Cand s-a anuntat ca mergem la razboi, desi nu sunt un fan si nici macar indiferent la PCR-FSN-FDSN-PDSR-PSD am crezut ca am inteles motivul pentru care am mers la razboi la Irak prin desert si soare. Irakul avea de platit inapoi la Romania o datorie mai mare decat orice cosmar de imprumut Romaniei a lui FMI. Si cum Americanii se duceau sa ocupe Irakul si cum toata lumea ii cunoaste pe prietenii nostri Americani ca fiind hapsani, trebuia sa fim acolo ca sa ne asiguram ca imprumutul e platit inapoi. In petrol macar daca nu in dolari sau euro, sau si mai bine in lei. Asta a fost si pana la proba contrarie singurul lucru bun facut pe care i-l atribui lui Bombonel. Pana azi, cand am citit ca cineva zice ca imprumuturile alea au fost sterse. Sa ma lamureasca si pe mine cineva ca acuma chiar ca sunt confuz. Da’ banii? Banii ii mai vedem inapoi?
Prin baza azi era un tip care era englez. Mi-am dat seama imediat cand am citit ce scria pe tricoul lui: “Two World Wars, One World Cup” – doua razboaie mondiale, o cupa monidala. Mda, domne’! Frumos spus, n-am ce zice. Au de ce sa fie mandri. Nu ca ar fi mai tari ca Brazilia la fotbal, dar la chestiuni militare n-ai ce sa zici. Au castigat doua razboaie mondiale. Cu pretul pierderii coloniilor si cu datorii pana mai deunazi. Dar au castigat. Noi am castigat doar turul. Ca de obicei. In retur, ne-a furat arbitrul. Ce daca am ajuns pana la portile Berlinului curatand calea pentru triumfatoarea armata Sovietica? Ne-am jucat cu Germanii la inceput? Ne-am jucat. Deci, ciocu’ mic si petrolul directia est. Parca unele tari ca Ungaria, Italia si mai sunt cateva exemple pe care nu mi le mai aduc aminte acuma au ajuns mai bine ca Romania din meciul asta. Deci unde e spilul? Sa ma lamureasca si pe mine cineva ca m-am confuzat de-a binelea.
Adevarul este ca noi Romanii avem aceleasi deprinderi cand vine vorba de loialitate comparabile cu deprinderile unei curve. Mai sunt vreo doi care tot tipa ca sa ne respectam loialitatile si cuvantul dat dar pe primul l-au impuscat unii dintre care au ajuns altii la putere. Pe care i-am impuscat din nou. Si pe al doilea vrem sa il dam jos ca are gura prea mare. Si acum, ne-am gandit noi ca da bine la opinia publica sa retragem trupele din Irak. Pana la Craciun sa manance si gura soldatului roman profesionist si voluntar ceva carne de porc ca acolo nu se gaseste la alimentara.
Nene, Romanu vrea sa castige si el ceva, un meci, un razboi ceva. Zic eu. Cel putin eu. Ca desi nu am cerut mi s-a pus in memorie istoria tarii asteia deci sunt obligat sa mi-o insusesc. La meciuri nu suntem prea buni, dar daca s-ar putea nu am mai putea sta nitel acolo, sa zicem vre-un an jumate pana pleaca americanii si dupa aia venim si noi acasa ca un fel de invingatori cu coada pe sus? Ca tot au zis ca vor Americanii sa se retraga intr-un an jumate. N-ar fi misto sa fim si noi smecheri odata in loc de curve?
Stiu ca nu e un razboi corect. Ca nu e frumos sa te duci si sa ocupi asa pe nespusa masa tara cuiva. Raul e deja facut. Am fost acolo si asta nu are nici o scuza decat ca am vrut sa ne asiguram ca datoriile sunt platite pana la ultimul leut. Si ca intram in NATO. Accept scuzele. NATO e mort. Unii zic ca si datoriile s-au dus in aceeasi zona eterica cu tezaurul. Dar, daca se poate, va rugam frumos domnule Prim Ministru – se poate sa castigam si noi un meci, un razboi ceva?
Europa nu mai e in NATO. Germanii asigura conducerea misiunii ONU din fasia intre Israel si Liban. Ha! Se pare ca uneori chiar nu poti scapa de istorie. Se zice ca in Liban sunt cele mai frumoase femei din lume. Se zice din asa de multe surse diferite ca trebuie sa fie adevarat. Cine poate sa fie asa de hain incat sa bombardeze cele mai frumoase femei din lume? Singurii prieteni pe care Americanii au reusit sa si-i mai pastreze. Evreii. Ma rog, cine se aseamana se aduna zice un vechi proverb Romanesc cu conotatii internationale. Evreii, care au mitraliat cu avioanele militare o nava Germana care patrula in apele internationale. Si dupa care au zis ca Germanii au inceput primii. Germanii au zis ca nu. Eu ii cred. Din doua motive. Acuma evreii au si ei jucarii meseriase cu care se pot ratoi la germani si in al doilea rand, daca Germanii trageau asupra avioanelor israeliene, nu mai era nimeni sa povesteasca povestea. Germanii nu gresesc. Dar nu au fost de acord cu razboiul din Irak chiar de la inceput si acum noi suntem in impas. Trebuie sa intelegem ca suntem cu picioarele in doua luntri. Dar noi cu care votam? NATO e mort, traiasca Uniunea Europeana!
Si totusi nu se poate domnule Prim Ministru sa ne lasati sa castigam si noi (chiar daca facem figuratie) un table, un poker sau macar un razboi, ceva?
***
Textul de mai sus l-am pus comentariu pe HotNews. Nu a avut nici un efect. Alianta D.A. s-a curatat oficial azi. A anuntat tovarasul Prim Ministru. Ma gandesc cum sa fac sa nu mai enervez cu politica. Eventual daca tampenia din politica romaneasca poate sa imi aduca ceva $, ar fi si mai bine.
Intre timp...
(continuarea este articolul O mana pe tragaci si alta pe volan)
© 2007, Serban Alexandriuc
-------
Update 10-Aprilie-2007: "Referitor la problema prezentei trupelor romanesti in Irak, ministrul Apararii (n.a. Teodor Melescanu) a declarat ca retragerea militarilor romani va avea loc numai dupa negocieri cu aliatii, indiferent de pozitia guvernului roman. "
Asa mai venim de acasa.
O mana pe tragaci si alta pe volan [RO]
Traiesc intr-o tara frumoasa dar locuita si muncesc intr-o tara frumoasa dar pustie. Unii ar zice ca e mai bine, dar Algeria e atat de pustie incat nu exista populatie sa asigure ordinea si pacea in marea majoriate a tarii: desertul. Sahara seamana cu vestul salbatic. Cel putin asta a fost concluzia mea dupa mai multa munca decat trait in regiunea nisipoasa. Nu ca guvernul n-ar vrea. Nu ca populatia ar fi musulmana. Guvernul vrea si baga armata la bataie cu gruparile extremiste islamiste si inarmate. De multe ori armata castiga. Dar mai si pierde uneori.
Nu ca populatia n-ar vrea. Algeria este o republica democratica (mai spre comunista asa, dar merge) si se pare ca si populatia e de acord cu asta. N-au fost de acord mercenarii care s-au intors din Afganistan. Din razboiul contra Uniunii Sovietice. Care nu stiau sa faca altceva decat sa lupte si au fost probabil luati de fraieri de niste smhecheri care sub campania de marketing ca vor republica islamica au declansat un razboi sangeros si de doua ori mai lung ca al doilea razboi modial. Cu guvernul. Si populatia. In care au macelarit sate intregi cu femei si copii si batrani. Pentru ca populatia nu vroia. Si nici guvernul. Iar tara nu are asa de multi oameni incat sa tina sub control o arie cam cat europa de vest. Sahara.
De doi ani se zice ca e pace. Mici incidente ici si colo. Presedintele, un tip dintr-o bucata si de unul singur a reusit sa faca pace. Iar acum presedintele este bolnav si se zice ca e pe moarte. Si lupta pentru putere a inceput din nou. In nord. Cu alte reclame. Si alte sponsorizari. Dar in Sahara n-au sanse. Prea mult petrol, prea multi bani si o gramada de armata. Pentru expati. Oriunde mergem suntem insotiti de escorta armata. Dintr-astia, asa, ca la noi. Mai de la tara, mai slabi cu ingerul. Numai ca nu sunt platiti asa de bine ca voluntarii din Irak. Si nici imbracati in camuflaj de desert. Uniforma e verde. Cam ca la noi.
Ce a ramas in Sahara la moda este furtul de masini. De teren. Dar nu asa ca la noi cu speraclu din parcare, ci cu AK-47 si din mers. Metoda este simpla: vine o masina suparat de tare din spate si face semn soferului sa opreasca. Face semn cu mitraliera. Nu stiu cum dracu se intampla ca de fiecare data astia cu mitralierele nimeresc masini fara escorta. Care deci nu au cum sa le faca semn inapoi la “teroristi”. Numai expatii beneficiaza de escorta armata.
Asa ca, dupa cum zice si in regulamentul nostru, in cazul in care ti se face semn cu mitraliera sa opresti, trebuie sa opresti, sa nu te uiti la fata mitraliorilor, sa le dai tot ce vor (si de obicei vor totul) si sa-i bagi in p... masii cand te lasa amanet in mijlocul desertului. Pentru ca de fiecare data cand s-a intamplat, “teroristii” nu au omorat pe nimeni. Au luat frumusete de Toyota de teren, i-au lasat pe omuleti pe jos in mijlocul strazii si s-au carat. De 11 ori.
Politia nix, armata nix. Astia de la noi nu mai stiau ce sa faca. Deja s-au invatat cu situatia. Cand ieseai din zona de protectie de 15 km raza in jurul bazei, si nu aveai agenti de circulatie inarmati cu mitraliere erai expus sa te intorci pe jos sau sa faci autostopul.
Chestia asta pentru mine cel putin era destul de alarmanta. Chiar daca nu s-a intamplat sa omoare pe nimeni, nu era deloc placut sa iti faca cineva semne de la celalalt capat al gurei de foc al unui AK-47. Deloc placut. Tot timpul am avut escorta, dar la cat de jalnic arata baietii, nu prea imi era la indemana sa ne batem cu teroristii. Asa ca a trebuit sa meditez profund asupra acestui subiect ceea ce am si facut.
In urma meditatiei si ca un adevarat Sherlock Holmes am descoperit doua lucruri evidente. Unu – niciodata nimeni nu a fost omorat. Doi – niciodata nu au atacat din greseala o escorta armata. Pe baza chestiilor astora doua as putea sa pariez pe o intalnire de gradul zero cu un AK-47 ca “teroristii” ori sunt soldati, ori au fost soldati dar cu siguranta au legatura cu armata care pazeste provincia. Tot ce e posibil sa stie cand si pe unde sunt convoaiele cu escorta. As plusa si as zice ca mai e cineva implicat si de la noi dintre bastinasii care asigura securitatea bazei. Pentru ca altfel “teroristii” nu ar avea de unde sa cunoasca politica de “riposta zero”. Si programul convoaielor ne-escortate. Hmm... ceva e putred in Sahara.
Deunazi ziceam ca prea putine lucruri reusesc sa ma impresioneze. Cand soferul nostru in timp ce veneam de la o sonda ne zice asa, intr-o doara, ca i-au prins pe “teroristii” care ciordeau masini din mers cu mitraliera in loc de speraclu, nu am fost impresionat deloc. Ba mai mult am avut o satisfactie ‘telectuala cand ne-a anuntat cu un aer de cunoscator de stiri de babe ca in afacerea cu masini era implicat un tip de la firma care ne vindea masini si care le facea sa dispara intr-o ora dupa ce erau recoltate din mers. Si niscai militari sau fosti militari – prezentatorul nostru de stiri nu stia prea sigur. (V-am spus eu!). Si unu’ de la noi dintre aia care asigurau “securitatea bazei”. V-AM SPUS EU!
Stau uneori asa prostit si ma mir cat de destept pot sa fiu. Uneori.
Greseala retelei – ultimul atac a fost in raza de protectie de 15 km in jurul bazei. Considerata sigura. In zona sigura, expatii nu au nevoie de escorta militara. Niste stabi s-au crizat. Interogatoriul a fost scurt si probabil aici nimeni nu acuza politia de brutalitate. Morala – pacat ca prostia nu doare. Nu (mai) exista teroristi in zona. Traiasca Politia Algeriana! Q.E.D.
© 2007, Serban Alexandriuc
Nu ca populatia n-ar vrea. Algeria este o republica democratica (mai spre comunista asa, dar merge) si se pare ca si populatia e de acord cu asta. N-au fost de acord mercenarii care s-au intors din Afganistan. Din razboiul contra Uniunii Sovietice. Care nu stiau sa faca altceva decat sa lupte si au fost probabil luati de fraieri de niste smhecheri care sub campania de marketing ca vor republica islamica au declansat un razboi sangeros si de doua ori mai lung ca al doilea razboi modial. Cu guvernul. Si populatia. In care au macelarit sate intregi cu femei si copii si batrani. Pentru ca populatia nu vroia. Si nici guvernul. Iar tara nu are asa de multi oameni incat sa tina sub control o arie cam cat europa de vest. Sahara.
De doi ani se zice ca e pace. Mici incidente ici si colo. Presedintele, un tip dintr-o bucata si de unul singur a reusit sa faca pace. Iar acum presedintele este bolnav si se zice ca e pe moarte. Si lupta pentru putere a inceput din nou. In nord. Cu alte reclame. Si alte sponsorizari. Dar in Sahara n-au sanse. Prea mult petrol, prea multi bani si o gramada de armata. Pentru expati. Oriunde mergem suntem insotiti de escorta armata. Dintr-astia, asa, ca la noi. Mai de la tara, mai slabi cu ingerul. Numai ca nu sunt platiti asa de bine ca voluntarii din Irak. Si nici imbracati in camuflaj de desert. Uniforma e verde. Cam ca la noi.
Ce a ramas in Sahara la moda este furtul de masini. De teren. Dar nu asa ca la noi cu speraclu din parcare, ci cu AK-47 si din mers. Metoda este simpla: vine o masina suparat de tare din spate si face semn soferului sa opreasca. Face semn cu mitraliera. Nu stiu cum dracu se intampla ca de fiecare data astia cu mitralierele nimeresc masini fara escorta. Care deci nu au cum sa le faca semn inapoi la “teroristi”. Numai expatii beneficiaza de escorta armata.
Asa ca, dupa cum zice si in regulamentul nostru, in cazul in care ti se face semn cu mitraliera sa opresti, trebuie sa opresti, sa nu te uiti la fata mitraliorilor, sa le dai tot ce vor (si de obicei vor totul) si sa-i bagi in p... masii cand te lasa amanet in mijlocul desertului. Pentru ca de fiecare data cand s-a intamplat, “teroristii” nu au omorat pe nimeni. Au luat frumusete de Toyota de teren, i-au lasat pe omuleti pe jos in mijlocul strazii si s-au carat. De 11 ori.
Politia nix, armata nix. Astia de la noi nu mai stiau ce sa faca. Deja s-au invatat cu situatia. Cand ieseai din zona de protectie de 15 km raza in jurul bazei, si nu aveai agenti de circulatie inarmati cu mitraliere erai expus sa te intorci pe jos sau sa faci autostopul.
Chestia asta pentru mine cel putin era destul de alarmanta. Chiar daca nu s-a intamplat sa omoare pe nimeni, nu era deloc placut sa iti faca cineva semne de la celalalt capat al gurei de foc al unui AK-47. Deloc placut. Tot timpul am avut escorta, dar la cat de jalnic arata baietii, nu prea imi era la indemana sa ne batem cu teroristii. Asa ca a trebuit sa meditez profund asupra acestui subiect ceea ce am si facut.
In urma meditatiei si ca un adevarat Sherlock Holmes am descoperit doua lucruri evidente. Unu – niciodata nimeni nu a fost omorat. Doi – niciodata nu au atacat din greseala o escorta armata. Pe baza chestiilor astora doua as putea sa pariez pe o intalnire de gradul zero cu un AK-47 ca “teroristii” ori sunt soldati, ori au fost soldati dar cu siguranta au legatura cu armata care pazeste provincia. Tot ce e posibil sa stie cand si pe unde sunt convoaiele cu escorta. As plusa si as zice ca mai e cineva implicat si de la noi dintre bastinasii care asigura securitatea bazei. Pentru ca altfel “teroristii” nu ar avea de unde sa cunoasca politica de “riposta zero”. Si programul convoaielor ne-escortate. Hmm... ceva e putred in Sahara.
Deunazi ziceam ca prea putine lucruri reusesc sa ma impresioneze. Cand soferul nostru in timp ce veneam de la o sonda ne zice asa, intr-o doara, ca i-au prins pe “teroristii” care ciordeau masini din mers cu mitraliera in loc de speraclu, nu am fost impresionat deloc. Ba mai mult am avut o satisfactie ‘telectuala cand ne-a anuntat cu un aer de cunoscator de stiri de babe ca in afacerea cu masini era implicat un tip de la firma care ne vindea masini si care le facea sa dispara intr-o ora dupa ce erau recoltate din mers. Si niscai militari sau fosti militari – prezentatorul nostru de stiri nu stia prea sigur. (V-am spus eu!). Si unu’ de la noi dintre aia care asigurau “securitatea bazei”. V-AM SPUS EU!
Stau uneori asa prostit si ma mir cat de destept pot sa fiu. Uneori.
Greseala retelei – ultimul atac a fost in raza de protectie de 15 km in jurul bazei. Considerata sigura. In zona sigura, expatii nu au nevoie de escorta militara. Niste stabi s-au crizat. Interogatoriul a fost scurt si probabil aici nimeni nu acuza politia de brutalitate. Morala – pacat ca prostia nu doare. Nu (mai) exista teroristi in zona. Traiasca Politia Algeriana! Q.E.D.
© 2007, Serban Alexandriuc
Viata ca in filme [RO]
Am o atractie inexplicabila catre eroii din filme. Nu aia care impusca cu un singur incarcator de pistol de la 200 m vreo treizeci de inamici. Nici dintr-aia care taie capul la dusmani cu sabia care e mai grea decat ei. As vrea de multe ori sa fiu ca eroii aia singuratici si duri. Spioni, FBI, meseriasi care sunt si destepti si frumosi si puternici si trag si bine cu pusca. Mi se par cei mai cool. Nici in cea mai de speriat situatie nu isi pierd sangele rece si pot sa dea pe gat un whisky fara sa faca grimase si sa se scalambaie ca e prea tare. Si nici nu se imbata dupa aceea. Ma gandesc de multe ori daca si in viata normala exista oameni dintr-astia. Eu nu am vazut. O fi cool?
De tot atat de multe ori am facut diferite chestii cu unicul scop sa impresionez audienta. Sa par cool. Ca eroii din filme. Cand eram intr-a unspea am fost parasutist. In facultate am zburat cu parapanta. Printr-a zecea cantam la chitara dar m-am lasat repede ca nu aveam nici cea mai mica legatura cu muzica. Lucrurile s-au mai linistit dupa ce am terminat facultatea desi nu pot sa zic ca viata de manager e chiar linistita. In cele din urma, intr-o buna zi cu soare, m-am dus la seful de la personal de la fosta firma si i-am zis ca demisionez si ma duc in Sahara. A ras cu pofta. Nu glumeam.
Chiar si viata de aici din desert nu mi se pare destul de cool. Nu simt nici o satisfactie. Nu e ca in filme. Nu am devenit tipul dur si singuratic care poate sa dea pe gat un pahar de whisky fara sa se strambe. Am ramas acelasi tip social care are nevoie de prieteni si in genere societatea cu toate banalitatile ei, le consider un mod de viata de care nu pot sa ma lipsesc.
Pentru ca deunazi mi-am dat seama ce viata de rahat trebuie sa aiba eroul meu din filme. Gen Mel Gibson in Payback. E cool. Prea cool. Dar trebuie sa plateasca pentru asta. Nu are prieteni, si nu are audienta care sa-l aplaude. Decat in filme. Nu e ca nu am intalnit oameni dintr-astia. Poate ca am intalnit destui, dar i-am cosinderat niste cururi si nu le-am mai dat atentie. Imaginati-va cat de antisocial trebuie sa devii ca sa fii tot timpul cool si singuratec. Eventual alcoolic. Orice face, oricat de meserias ar fi – spion, hacker, lup de mare, genist – nimeni nu e in sala sa aplaude la final. Viata ca in filme se desfasoara in total anonimat.
Asa si la noi. Cel mai cool lucru pe care poate sa il faca un inginer de teren nu este sa incarce si sa descarce surse radioactive in niste tuburi de metal care coboara intr-o gaura data in Terra la 2-3 km adancime. Sursele astea de fapt nu sunt atat de puternice si chiar si o radiografie la plamani baga mai multa radioactivitate in tine decat doi ani de incarcat si descarcat. Toata lumea face radiografii. Cel mai cool lucru este perforarea. La finalul excursiei in Terra, vine inginerul de teren, incarca un tub cu incarcaturi explozive care declanseaza aproximativ 1 milion de atmosfere intr-un jet cu un diametrul de aproximativ 10-15 mm. E distractiv.
Zilele trecute am luat examenul de perfo si am fost pe teren unde am asistat la armarea si detonarea catorva incarcaturi. In viitor o sa fac si eu asta. Total cool. Imi place sa dau cu pocnitori. Iar astea pe care le avem aici sunt ceea ce numesc eu o pocnitoare adevarata. Tu le armezi tu le pocnesti. Daca nici asta nu mai e cum e la filme, nimic pe lumea asta nu poate sa fie. Din motive lesne de inteles nu pot sa descriu procesul de armare dar am vrut sa fac si eu o poza. Sa ma dau mare. Nu se poate. Fotografiatul este interzis in timpul armarii – cel mai tare moment al procesului - din acelasi motiv pentru care se face liniste radio in zona si alte masuri de securitate. Pentru ca atunci cand armezi orice curent electric in cablu (care poate fi declansat de aparatul de fotografiat se pare ?!) poate sa detoneze jucaria la suprafata. Ceea ce nu vrei. Nu pentru ca ai pati ceva, ca nu stai in linia de foc, dar nimeni nu vrea sa vada cum pocneste pocnitoarea ca cel putin vreo trei zile auzi pe gura.
Rahat! Nu exista oameni cool. Sau exista dar sunt niste cururi. Iar in rest, cu cat te apropii mai mult de cool, soarta iti baga scheme cum ar fi fotografiatul interzis. Eroii si personajele cool sunt doar in filme. In viata reala sunt doar niste anonimi care in cel mai bun caz spun intr-o doara ca au armat si au detonat niste incarcaturi explozive. Iar lumea trece cu vederea in urmatoarele doua minute. In cel mai rau caz sunt niste antisociali. Pe care lumea ii uita si mai repede dupa ce i-au intalniti. Iar respect – numai in filme.
Incep sa ma resemnez cu o viata banal de sociala. Imi place mai mult asa.
(C) 2007, Serban Alexandriuc
Chiar si viata de aici din desert nu mi se pare destul de cool. Nu simt nici o satisfactie. Nu e ca in filme. Nu am devenit tipul dur si singuratic care poate sa dea pe gat un pahar de whisky fara sa se strambe. Am ramas acelasi tip social care are nevoie de prieteni si in genere societatea cu toate banalitatile ei, le consider un mod de viata de care nu pot sa ma lipsesc.
Pentru ca deunazi mi-am dat seama ce viata de rahat trebuie sa aiba eroul meu din filme. Gen Mel Gibson in Payback. E cool. Prea cool. Dar trebuie sa plateasca pentru asta. Nu are prieteni, si nu are audienta care sa-l aplaude. Decat in filme. Nu e ca nu am intalnit oameni dintr-astia. Poate ca am intalnit destui, dar i-am cosinderat niste cururi si nu le-am mai dat atentie. Imaginati-va cat de antisocial trebuie sa devii ca sa fii tot timpul cool si singuratec. Eventual alcoolic. Orice face, oricat de meserias ar fi – spion, hacker, lup de mare, genist – nimeni nu e in sala sa aplaude la final. Viata ca in filme se desfasoara in total anonimat.
Asa si la noi. Cel mai cool lucru pe care poate sa il faca un inginer de teren nu este sa incarce si sa descarce surse radioactive in niste tuburi de metal care coboara intr-o gaura data in Terra la 2-3 km adancime. Sursele astea de fapt nu sunt atat de puternice si chiar si o radiografie la plamani baga mai multa radioactivitate in tine decat doi ani de incarcat si descarcat. Toata lumea face radiografii. Cel mai cool lucru este perforarea. La finalul excursiei in Terra, vine inginerul de teren, incarca un tub cu incarcaturi explozive care declanseaza aproximativ 1 milion de atmosfere intr-un jet cu un diametrul de aproximativ 10-15 mm. E distractiv.
Zilele trecute am luat examenul de perfo si am fost pe teren unde am asistat la armarea si detonarea catorva incarcaturi. In viitor o sa fac si eu asta. Total cool. Imi place sa dau cu pocnitori. Iar astea pe care le avem aici sunt ceea ce numesc eu o pocnitoare adevarata. Tu le armezi tu le pocnesti. Daca nici asta nu mai e cum e la filme, nimic pe lumea asta nu poate sa fie. Din motive lesne de inteles nu pot sa descriu procesul de armare dar am vrut sa fac si eu o poza. Sa ma dau mare. Nu se poate. Fotografiatul este interzis in timpul armarii – cel mai tare moment al procesului - din acelasi motiv pentru care se face liniste radio in zona si alte masuri de securitate. Pentru ca atunci cand armezi orice curent electric in cablu (care poate fi declansat de aparatul de fotografiat se pare ?!) poate sa detoneze jucaria la suprafata. Ceea ce nu vrei. Nu pentru ca ai pati ceva, ca nu stai in linia de foc, dar nimeni nu vrea sa vada cum pocneste pocnitoarea ca cel putin vreo trei zile auzi pe gura.
Rahat! Nu exista oameni cool. Sau exista dar sunt niste cururi. Iar in rest, cu cat te apropii mai mult de cool, soarta iti baga scheme cum ar fi fotografiatul interzis. Eroii si personajele cool sunt doar in filme. In viata reala sunt doar niste anonimi care in cel mai bun caz spun intr-o doara ca au armat si au detonat niste incarcaturi explozive. Iar lumea trece cu vederea in urmatoarele doua minute. In cel mai rau caz sunt niste antisociali. Pe care lumea ii uita si mai repede dupa ce i-au intalniti. Iar respect – numai in filme.
Incep sa ma resemnez cu o viata banal de sociala. Imi place mai mult asa.
(C) 2007, Serban Alexandriuc
 |
| Tehnicianul perfo (stanga) explica inginerului stagiar procedura de armare. |
| From Picasa Web Album Sahara |
Manele de Sahara [RO]
O intrebare banala aici este: “De unde esti?” Este normal. Sahara este o regiune multiculturala si cand doi oameni necunoscuti si venind din culturi diferite se intalnesc, gheata e sparta cu intrebarea simpla si fara nici o conotatie rasista “de unde esti?”.
De cate ori raspund unui algerian, cunosc ceea ce urmeaza. O pauza scurta in care probabil incearca sa isi aminteasca ce stie despre Romania si zambetul ca si-a amintit. “Ahaa...Hagi. Gica Hagi.” De aici parerile sunt impartite. Cam jumatate considera ca este un foarte bun jucator de fotbal. Cealalta jumatate considera sincer ca e cel mai bun jucator de fotbal din lume. In tot timpul asta eu tac. Astept finalul ca sa pot da replica. Dupa Hagi urmeaza o scurta pauza si dupa aia fata li se intuneca un pic... Ceaucescu!
Aici intru eu in scena. “Da. L-am impuscat.” In continuare discutia continua normal. Invariabil, orice algerian pe care il cunosc pot sa spuna doua si doar doua lucruri despre Romania: Hagi si Ceausescu.
***
Nu-mi plac manelele. Nu sunt special. La multa lume nu le place. Dar dupa vorba romanului plecat in deserturi si soare – de ce ti-e frica nu scapi. Aici muzica este manele. Nu inteleg ce si despre ce femei si bani canta, dar are un aer si un miros irevocabil de manea. Si le place.
Le place asa de mult incat oriunde ma duc si ma intorc aud manele in limba araba. Odata cand am avut de mers cinci ore pana la sonda am fost multumit ca soferul nu asculta muzica. Asculta slujba. Inregistrata pe caseta. Macar nu erau manele. El bolborosea in legea lui, eu admiram desertul.
Zilele trecute cand veneam de la misiunile perfo, nu am scapat. Eram obosit...Prea obosit. Patru misiuni in doua zile si trei dintre ele perfo, in care trebuie sa fii concentrat suta la suta. Cand am plecat spre baza eram asa de obosit incat fericirea ca o sa dorm in patul meu la noapte mi-a dat energie si chiar am inceput sa ma bucur cand soferul a dat muzica la maxim. Era si el fericit ca merge acasa.
La un moment dat a inceput o melodie dintr-asta de-a lor pe care mi-am dat seama ca le placea foarte mult pentru ca au dat muzica la si mai maxim (nici nu stiam ca exista un maxim mai mare decat maximul care era la inceput). Am inteles mai tarziu ca asta era hitul printre operatorii si inginerii algerieni de la Nicholas care a mai fost cu ei. De fiecare data cand puneau melodia asta, boxele spulberau aerul in Toyote.
Eram asa de obosit incat am inceput sa inteleg ce canta astia in araba. Am scuturat din cap ca la desene animate si am intrebat la sofer urland in ce limba canta. Mi-a urlat inapoi si mi-a zis ca nu intelege ca e intr-o limba straina.
“Haouleo ca fatza ta ca nu o pot uitha..ca nu ma pot uitha la ea” sau ceva de genul asta. Si atunci am inteles. Melodia hit Schlumberger Algeria este o manea originala. Nu contrafacaturi dintr-astea arabe. O manea-manea din tara de origine a tuturor hiturilor maneliste. Mareata, Frumoasa, Fascinanta si din pacate Populata Romanie. Era manea dintr-asta de-a noastra. In limba romana, asa cum o cunoastem noi din Basarab, Ferentari si din casetele cu manele de salam de calitate superioara. Era o manea din ROMANIA.
M-au rugat sa traduc dar nu am reusit. Eram prea obosit. Le-am spus doar: “stupid lyrics”. Si chiar erau. Desi intelegeam limba nu intelegeam intelesul. Si oricum eram prea obosit si am adaugat: “melodie de dragoste”.
Sincer, nici nu mai tin minte versurile, dar era ceva despre o fatza si despre o oglinda. Daca cineva dintr conaisseurs cunoaste formatia de “muzica usoara lautareasca” putem sa le facem si noi o surpriza sa se simta si ei bine ca au muzica piratata pe casete in Algeria si care este hit. Vorba aia, daca e sa piratati manele de Sahara macar sa fie din Romania. Cum zice si Microsoft.
Nu de alta dar daca in viitor Romania o sa fie cunoscuta in Algeria cu atributele Hagi, Ceaucescu, Guta - macar unul dintre astia sa stie ca e vedeta. Iar daca Radio Iasi mai emite cum emitea pe vremuri pana in Africa de Nord, n-ar fi rau sa bage una-doua manele acolo. Cine stie, poate asa ajungem si noi cunoscuti in lume. Prefer asta decat tiganii nespalati care fura. Tui gura masii de plai mioritic.
© 2007, Serban Alexandriuc
De cate ori raspund unui algerian, cunosc ceea ce urmeaza. O pauza scurta in care probabil incearca sa isi aminteasca ce stie despre Romania si zambetul ca si-a amintit. “Ahaa...Hagi. Gica Hagi.” De aici parerile sunt impartite. Cam jumatate considera ca este un foarte bun jucator de fotbal. Cealalta jumatate considera sincer ca e cel mai bun jucator de fotbal din lume. In tot timpul asta eu tac. Astept finalul ca sa pot da replica. Dupa Hagi urmeaza o scurta pauza si dupa aia fata li se intuneca un pic... Ceaucescu!
Aici intru eu in scena. “Da. L-am impuscat.” In continuare discutia continua normal. Invariabil, orice algerian pe care il cunosc pot sa spuna doua si doar doua lucruri despre Romania: Hagi si Ceausescu.
***
Nu-mi plac manelele. Nu sunt special. La multa lume nu le place. Dar dupa vorba romanului plecat in deserturi si soare – de ce ti-e frica nu scapi. Aici muzica este manele. Nu inteleg ce si despre ce femei si bani canta, dar are un aer si un miros irevocabil de manea. Si le place.
Le place asa de mult incat oriunde ma duc si ma intorc aud manele in limba araba. Odata cand am avut de mers cinci ore pana la sonda am fost multumit ca soferul nu asculta muzica. Asculta slujba. Inregistrata pe caseta. Macar nu erau manele. El bolborosea in legea lui, eu admiram desertul.
Zilele trecute cand veneam de la misiunile perfo, nu am scapat. Eram obosit...Prea obosit. Patru misiuni in doua zile si trei dintre ele perfo, in care trebuie sa fii concentrat suta la suta. Cand am plecat spre baza eram asa de obosit incat fericirea ca o sa dorm in patul meu la noapte mi-a dat energie si chiar am inceput sa ma bucur cand soferul a dat muzica la maxim. Era si el fericit ca merge acasa.
La un moment dat a inceput o melodie dintr-asta de-a lor pe care mi-am dat seama ca le placea foarte mult pentru ca au dat muzica la si mai maxim (nici nu stiam ca exista un maxim mai mare decat maximul care era la inceput). Am inteles mai tarziu ca asta era hitul printre operatorii si inginerii algerieni de la Nicholas care a mai fost cu ei. De fiecare data cand puneau melodia asta, boxele spulberau aerul in Toyote.
Eram asa de obosit incat am inceput sa inteleg ce canta astia in araba. Am scuturat din cap ca la desene animate si am intrebat la sofer urland in ce limba canta. Mi-a urlat inapoi si mi-a zis ca nu intelege ca e intr-o limba straina.
“Haouleo ca fatza ta ca nu o pot uitha..ca nu ma pot uitha la ea” sau ceva de genul asta. Si atunci am inteles. Melodia hit Schlumberger Algeria este o manea originala. Nu contrafacaturi dintr-astea arabe. O manea-manea din tara de origine a tuturor hiturilor maneliste. Mareata, Frumoasa, Fascinanta si din pacate Populata Romanie. Era manea dintr-asta de-a noastra. In limba romana, asa cum o cunoastem noi din Basarab, Ferentari si din casetele cu manele de salam de calitate superioara. Era o manea din ROMANIA.
M-au rugat sa traduc dar nu am reusit. Eram prea obosit. Le-am spus doar: “stupid lyrics”. Si chiar erau. Desi intelegeam limba nu intelegeam intelesul. Si oricum eram prea obosit si am adaugat: “melodie de dragoste”.
Sincer, nici nu mai tin minte versurile, dar era ceva despre o fatza si despre o oglinda. Daca cineva dintr conaisseurs cunoaste formatia de “muzica usoara lautareasca” putem sa le facem si noi o surpriza sa se simta si ei bine ca au muzica piratata pe casete in Algeria si care este hit. Vorba aia, daca e sa piratati manele de Sahara macar sa fie din Romania. Cum zice si Microsoft.
Nu de alta dar daca in viitor Romania o sa fie cunoscuta in Algeria cu atributele Hagi, Ceaucescu, Guta - macar unul dintre astia sa stie ca e vedeta. Iar daca Radio Iasi mai emite cum emitea pe vremuri pana in Africa de Nord, n-ar fi rau sa bage una-doua manele acolo. Cine stie, poate asa ajungem si noi cunoscuti in lume. Prefer asta decat tiganii nespalati care fura. Tui gura masii de plai mioritic.
© 2007, Serban Alexandriuc
 |
| Cutia cu manele |
| From Sahara |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)