Se zice ca lucrurile bune li se intampla numai oamenilor buni. In cazul asta ori sunt un om bun ori nu tot ce se zice se mananca. Nu ca as fi rau dar pot sa zic repede si fara sa ma gandesc cel putin trei indivizi care zic tin neaparat sa ma contrazica. Fiecare are dreptul la o parere iar adevarul este parerea majoritatii. Ce nu stiu e daca aia care zic ca sunt om bun sunt in majoritate sau daca aia care zic ca sunt om rau i-au omorat, platit sau aruncat in ridicol pe opozitie sau doar spun povestea mai frumos. Trebuie sa fac un referendum repede ca sa aflu si sa fiu si eu in pas cu moda timpurilor. Nu ca ar conta ce zice lumea, dar mai stii?
Par exemplu deunazi am scris despre ciocolata cu jeleu de banane de 50 de bani bucata. Nu am fost surprins cand mama s-a ingrijorat despre starea mea spirituala. Acum daca e sa fim corecti, ceea ce e destul de greu pentru a doua cea mai subiectiva masina de pe Terra, Omul. Prima e afurisita aia de imprimanta cu care printam graficele si care reuseste sa ma scoata din minti de fiecare data in timp record. Intr-o buna zi in care nu conteaza daca e soare sau nu cred ca o sa fac masinocid si nici suruburiloe nu o sa ramana din ea. Deci, daca e sa fim corecti ar trebui sa spun ca noi Romanii, sau mai ales eu suntem olimpici la "cum-sa-te-plangi-mai-mult-si-mai dramatic-asa-incat-la-ceilalti-sa-le-fie-cat-mai-multa-mila-de-tine". Vadim avea dreptate. Nu Corneli, rusul balbait la care mai nou ii place palinca. Poate nu la toti, poate doar mie, dar noua Romanilor ne place sa ne plangem.
Si recunosc ca in jurnalul asta m-am plans mai mult decat m-am laudat si asta nu-mi convine. Pentru ca de fapt mie imi place sa ma laud mai mult decat ma plang si pentru ca mama si prietenii probabil isi imagineaza ca traiesc intr-un loc la fel de ospitalier ca Marte inainte de terraformare si fara masca de oxigen la indemana. Sper ca in urmatoarele scrieri sa schimb oarecum impresia lasata si sa incep prin a divulga doua dintre secretele mele cele mai bine pastrate si inchise in spatiul de sub cutia craniana. Unul - nu sunt usor de surprins si al doilea - recent am ramas tablou. Complectamente, irevocabil si fara drept de apel.
La doua zile dupa istoria cu bananele si ciocolata vine in baza Nicholas, singurul si deci cel mai simpatic francez pe care il cunosc. Si cu o dezinvoltura de invidiat ca si cum nu ar sti ca mi-era pofta de ciocolata cu jeleu de banane, sau macar cicolata sa fie -si fara nici un semn prealabil sau antecedente de cand sunt eu in Algeria (adica nimeni nu a mai facut asa ceva vreodata) - imi ofera ... bomboane de ciocolata cu umplutura de nuca de cocos! Si o gramada de alte modele.
Da, da! Stiu ca nu sunt cu jeleu de banane dar pe cuvantul meu ca au fost de zece ori mai bune. Atunci pe moment nu in general. Pana la urma nu se poate compara Romania cu Franta in materie de produse de bun gust. E destul sa te uiti la branza lor sa iti dai seama cat de chitrosi sunt ca mananca branza stricata ca sa nu o arunce la gunoi. Pentru mine momentul "primire ciocolata" a fost la fel de asteptat si de previzibil pe cat de previzibil este ca intr-o buna zi ploioasa Anglia sa treaca la condusul pe partea dreapta. Incepand cu camioanele ca au citit bancu' cu Romanii si s-au hotarat sa nu mai cheltuie bani pe convinsul populatiei ca oricum nu au nici o sansa si mai eficient este sa treaca direct la solutia corecta.
Asta era acum o saptamana si am tratat evenimentul ca pe un precedent prin care soarta vrea sa imi dovedeasca inginereste vorbind ca totusi exista o vointa superioara celei de-a doua cea mai subiectiva masina de pe Terra sau cel putin un plan negandit de cea din urma care culmea uneori mai si functioneaza. Am notat si mergem mai departe. Sau stam - depinde in ce sector al economiei suntem angajati.
Uneori, in ciuda faptului ca sunt ateu de-a binelea si nu cred in Doamne-Doamne deci este imposibil sa existe Dracu' nu pot sa ma abtin sa nu zic "Sa ma ia Dracu!". Cum a fost in seara asta cand am gasit un site in care te duci si iti faci factura electronica. In Romania! Chiar inainte de anul asta am scris un articol depsre facturile electronice. Un prieten mi-a raspuns ca tocmai s-a votat legea dar am crezut ca la cum se misca administratia statului Roman sa mai curga multa apa pe Dambovita si o da mai cada multe macarale pana cand o sa functioneze cu adevarat treaba asta. Nu vreau sa par ignorant. De de multe ori sunt. Dar incerc sa ascund asta cat mai bine. De aceea si poate in primul rand ca vreau sa fiu corect trebuie sa spun uneori: "Sa ma ia Dracu', baietii astia chiar fac treaba buna!"
Nu am intrat in detalii. Am sentimentul ca hartia si tonerele o sa manance inca multa vreme de acum incolo eficienta companiilor Romanesti. Si de aceea nu vreau sa ii laud. Dar vreau sa ii incurajez. Sunt dispus chiar sa pun la bataie o camasa noua celui mai sarguincios membru al administratiei statului Roman din echipa cu facturile si chitantele sa nu mai zica unii prin jurnale ca au manecile mancate de molii.
Trebuie sa intelegi ca nu e mic lucru ca asa dintr-o data sa te culci ca scrii ceva in jurnal si sa te trezesti ca se intampla mult mai repede decat te-ai astepta. Nu sunt un tip credincios nu pentru ca am ceva cu o religie sau alta. Le respect pe toate. Nu sunt din acelasi motiv pentru care nu sunt comunist. Am citit cartea si respectiv manifestul care stau la baza doctrinei. Si nu mi-a plecut ce scria acolo. Cred ca pentru mine povestea nu a fost spusa destul de bine. Dar respect dreptul fiecarui om sa creada ceea ce vrea el pentru ca fiecare are dreptul la o parere. Desi uneori nu sunt de acor cu chestia asta si ma enerveaza. Pentru ca daca fiecare are dreptul la o parere si daca adevarul este parerera majoritatii atunci toti trebuie sa fim budisti si comunisti.
Cum sa nu te enervezi cand scrii o chestie care ti se pare geniala si te umfli in pene ca un cocos ca ce chestie ti-a ... materia spongioasa din interiorul cutiei craniene ca dupa vreo doua luni jumate' sa te dezumfli ca lumea deja a pus in practica ideea t fara sa se ia dupa tine si fara macar sa aiba bunul simt sa te anunte dinainte. Ca o sa foloseasca ideea ta pe care habar nu aveau ca ai avut-o. Cred ca al doilea inventator al rotii a fost extrem de enervat cand s-a intalnit cu roata primului.
Da. Vezi tu, omul este o masina care incearca in continuu sa prevada viitorul. Pentru ca informatia inseamna control si unde nu e informatie, cu siguranta trebuie sa fie prognoza. Macar. Asa si eu. Nu imi place cand lucrurile se intampla pur si simplu. Fara ca eu sa ma gandesc ca macar ar fi o cat de mica posibilitate ca sa se intample. Chestia asta cu intamplatul pe neasteptate e ca un musafir nepoftit. Enervant si fara respect. Deci, usor de inteles de ce nu mi-a picat tocmai bine nuca de cocos invelita in ciocolata si facturile electronice. Cine a mai vazut sa se intample asa ceva?? Pai mai crede cineva ca Mos Craciun (fostul Mos Gerila) nu e doamna asistenta de la gradinita sau unchiul sau vecinul? Nu e frumos sa testezi nervii unui inginer... Dar incepe sa-mi placa! He, he!
***
Nu vreau nimic. Tot ce mi-am dorit mi-am cumparat. Si de fapt, tot ce am nevoie am deja. Haine, o carte buna, un steag si ceva palinca. Pardon, palinca s-a dus la ziua mea pe gatul meu si a lui Vadim. Nu Corneliu, rusul balbait. Restul sunt fite si pot sa spun ca sunt plin de ele. Tot felul de aparatura, chestii, trestii - porcarii dintr-astea pe care trebuie sa le car dupa mine tot timpul si ma enerveaza ca e prea greu bagajul.
Printre ele, o camera video cu care am crezut eu ca o sa filmez marea cu sarea si cu pestii. Acuma parca regret incarcatura inutila din mai multe motive care intamplator sunt doua. Une pentru ca aparatul foto face filme mai bune calitativ si memorie am destula pentru ce filmez eu de obicei si doi pentru ca am filmat o gramada de chestii pe care nici nu am timp sa le prelucrez, nici spatiu de stocare nu mai am.
Un film la calitate DV imi ocupa zic eu vreo 40 Gb / ora. Nu am stat sa calculez exact dar cred ca sunt pe aproape. Ori fac rost de uneva de o chestie extraterestra care sa fie si usoara si flexibila si cu vreo 500 Gb spatiu de stocare. Ceea ce n-am cum. Ori reusesc sa rescriu filmele taiate, aranjate si fezandate inapoi pe caseta. Ceea ce n-am de unde. Am cautat prin toate magazinele din doua orase mari ale tarii noastre mult iubite si stimate un card PCMIA cu port firewire. Unii "consultanti" habar n-aveau despre ce e vorba iar ceilalti aveau habar dar n-aveau de vanzare.
In lipsa susnumitului card nu pot decat sa tin camera video drept bibelou cand stau si lest cand ma deplasez. Deja am facut rost de o carpa meseriasa si asta ma enerveaza la culme. In concluzie, si doar ca sa se stie, vreau cu adevarat foarte, foarte, foarte, foarte mult afurisitul ala de card cu conexiune firewire si promit ca am fost baiat cuminte.
Ha! Sa te vedem acuma daca te tine eterul!
(C) 2007, Serban Alexandriuc
In Amenas, Algeria
Si recunosc ca in jurnalul asta m-am plans mai mult decat m-am laudat si asta nu-mi convine. Pentru ca de fapt mie imi place sa ma laud mai mult decat ma plang si pentru ca mama si prietenii probabil isi imagineaza ca traiesc intr-un loc la fel de ospitalier ca Marte inainte de terraformare si fara masca de oxigen la indemana. Sper ca in urmatoarele scrieri sa schimb oarecum impresia lasata si sa incep prin a divulga doua dintre secretele mele cele mai bine pastrate si inchise in spatiul de sub cutia craniana. Unul - nu sunt usor de surprins si al doilea - recent am ramas tablou. Complectamente, irevocabil si fara drept de apel.
La doua zile dupa istoria cu bananele si ciocolata vine in baza Nicholas, singurul si deci cel mai simpatic francez pe care il cunosc. Si cu o dezinvoltura de invidiat ca si cum nu ar sti ca mi-era pofta de ciocolata cu jeleu de banane, sau macar cicolata sa fie -si fara nici un semn prealabil sau antecedente de cand sunt eu in Algeria (adica nimeni nu a mai facut asa ceva vreodata) - imi ofera ... bomboane de ciocolata cu umplutura de nuca de cocos! Si o gramada de alte modele.
Da, da! Stiu ca nu sunt cu jeleu de banane dar pe cuvantul meu ca au fost de zece ori mai bune. Atunci pe moment nu in general. Pana la urma nu se poate compara Romania cu Franta in materie de produse de bun gust. E destul sa te uiti la branza lor sa iti dai seama cat de chitrosi sunt ca mananca branza stricata ca sa nu o arunce la gunoi. Pentru mine momentul "primire ciocolata" a fost la fel de asteptat si de previzibil pe cat de previzibil este ca intr-o buna zi ploioasa Anglia sa treaca la condusul pe partea dreapta. Incepand cu camioanele ca au citit bancu' cu Romanii si s-au hotarat sa nu mai cheltuie bani pe convinsul populatiei ca oricum nu au nici o sansa si mai eficient este sa treaca direct la solutia corecta.
Asta era acum o saptamana si am tratat evenimentul ca pe un precedent prin care soarta vrea sa imi dovedeasca inginereste vorbind ca totusi exista o vointa superioara celei de-a doua cea mai subiectiva masina de pe Terra sau cel putin un plan negandit de cea din urma care culmea uneori mai si functioneaza. Am notat si mergem mai departe. Sau stam - depinde in ce sector al economiei suntem angajati.
Uneori, in ciuda faptului ca sunt ateu de-a binelea si nu cred in Doamne-Doamne deci este imposibil sa existe Dracu' nu pot sa ma abtin sa nu zic "Sa ma ia Dracu!". Cum a fost in seara asta cand am gasit un site in care te duci si iti faci factura electronica. In Romania! Chiar inainte de anul asta am scris un articol depsre facturile electronice. Un prieten mi-a raspuns ca tocmai s-a votat legea dar am crezut ca la cum se misca administratia statului Roman sa mai curga multa apa pe Dambovita si o da mai cada multe macarale pana cand o sa functioneze cu adevarat treaba asta. Nu vreau sa par ignorant. De de multe ori sunt. Dar incerc sa ascund asta cat mai bine. De aceea si poate in primul rand ca vreau sa fiu corect trebuie sa spun uneori: "Sa ma ia Dracu', baietii astia chiar fac treaba buna!"
Nu am intrat in detalii. Am sentimentul ca hartia si tonerele o sa manance inca multa vreme de acum incolo eficienta companiilor Romanesti. Si de aceea nu vreau sa ii laud. Dar vreau sa ii incurajez. Sunt dispus chiar sa pun la bataie o camasa noua celui mai sarguincios membru al administratiei statului Roman din echipa cu facturile si chitantele sa nu mai zica unii prin jurnale ca au manecile mancate de molii.
Trebuie sa intelegi ca nu e mic lucru ca asa dintr-o data sa te culci ca scrii ceva in jurnal si sa te trezesti ca se intampla mult mai repede decat te-ai astepta. Nu sunt un tip credincios nu pentru ca am ceva cu o religie sau alta. Le respect pe toate. Nu sunt din acelasi motiv pentru care nu sunt comunist. Am citit cartea si respectiv manifestul care stau la baza doctrinei. Si nu mi-a plecut ce scria acolo. Cred ca pentru mine povestea nu a fost spusa destul de bine. Dar respect dreptul fiecarui om sa creada ceea ce vrea el pentru ca fiecare are dreptul la o parere. Desi uneori nu sunt de acor cu chestia asta si ma enerveaza. Pentru ca daca fiecare are dreptul la o parere si daca adevarul este parerera majoritatii atunci toti trebuie sa fim budisti si comunisti.
Cum sa nu te enervezi cand scrii o chestie care ti se pare geniala si te umfli in pene ca un cocos ca ce chestie ti-a ... materia spongioasa din interiorul cutiei craniene ca dupa vreo doua luni jumate' sa te dezumfli ca lumea deja a pus in practica ideea t fara sa se ia dupa tine si fara macar sa aiba bunul simt sa te anunte dinainte. Ca o sa foloseasca ideea ta pe care habar nu aveau ca ai avut-o. Cred ca al doilea inventator al rotii a fost extrem de enervat cand s-a intalnit cu roata primului.
Da. Vezi tu, omul este o masina care incearca in continuu sa prevada viitorul. Pentru ca informatia inseamna control si unde nu e informatie, cu siguranta trebuie sa fie prognoza. Macar. Asa si eu. Nu imi place cand lucrurile se intampla pur si simplu. Fara ca eu sa ma gandesc ca macar ar fi o cat de mica posibilitate ca sa se intample. Chestia asta cu intamplatul pe neasteptate e ca un musafir nepoftit. Enervant si fara respect. Deci, usor de inteles de ce nu mi-a picat tocmai bine nuca de cocos invelita in ciocolata si facturile electronice. Cine a mai vazut sa se intample asa ceva?? Pai mai crede cineva ca Mos Craciun (fostul Mos Gerila) nu e doamna asistenta de la gradinita sau unchiul sau vecinul? Nu e frumos sa testezi nervii unui inginer... Dar incepe sa-mi placa! He, he!
***
Nu vreau nimic. Tot ce mi-am dorit mi-am cumparat. Si de fapt, tot ce am nevoie am deja. Haine, o carte buna, un steag si ceva palinca. Pardon, palinca s-a dus la ziua mea pe gatul meu si a lui Vadim. Nu Corneliu, rusul balbait. Restul sunt fite si pot sa spun ca sunt plin de ele. Tot felul de aparatura, chestii, trestii - porcarii dintr-astea pe care trebuie sa le car dupa mine tot timpul si ma enerveaza ca e prea greu bagajul.
Printre ele, o camera video cu care am crezut eu ca o sa filmez marea cu sarea si cu pestii. Acuma parca regret incarcatura inutila din mai multe motive care intamplator sunt doua. Une pentru ca aparatul foto face filme mai bune calitativ si memorie am destula pentru ce filmez eu de obicei si doi pentru ca am filmat o gramada de chestii pe care nici nu am timp sa le prelucrez, nici spatiu de stocare nu mai am.
Un film la calitate DV imi ocupa zic eu vreo 40 Gb / ora. Nu am stat sa calculez exact dar cred ca sunt pe aproape. Ori fac rost de uneva de o chestie extraterestra care sa fie si usoara si flexibila si cu vreo 500 Gb spatiu de stocare. Ceea ce n-am cum. Ori reusesc sa rescriu filmele taiate, aranjate si fezandate inapoi pe caseta. Ceea ce n-am de unde. Am cautat prin toate magazinele din doua orase mari ale tarii noastre mult iubite si stimate un card PCMIA cu port firewire. Unii "consultanti" habar n-aveau despre ce e vorba iar ceilalti aveau habar dar n-aveau de vanzare.
In lipsa susnumitului card nu pot decat sa tin camera video drept bibelou cand stau si lest cand ma deplasez. Deja am facut rost de o carpa meseriasa si asta ma enerveaza la culme. In concluzie, si doar ca sa se stie, vreau cu adevarat foarte, foarte, foarte, foarte mult afurisitul ala de card cu conexiune firewire si promit ca am fost baiat cuminte.
Ha! Sa te vedem acuma daca te tine eterul!
(C) 2007, Serban Alexandriuc
In Amenas, Algeria
Un comentariu:
Uite cardul PCMCIA cu firewire:
http://www.sigmanet.ro/cat.php?id=1627#
Trimiteți un comentariu